Substratul acvariului nu are doar o functiune estetica, el
contribuind si la echilibrul general al acvariului. Procesele fizice,
chimice si biologice care se desfasoara intr-un acvariu sunt mai
mult sau mai putin favorizate de compozitia si granulometria solului.
De aceea este important ca materialele sa fie alese cu grija, pentru
ca toate elementele sa se armonizeze.
Primul rol al substratului este cel mecanic, el mentinand
decorul alcatuit din roci si alte elemente. Din acest motiv,
asezarea solului precede plasarea decorului. Rolul biologic al
solului consta in faptul ca in compozitia sa se gasesc bacterii care
contribuie la ciclul azotului, conditionand astfel eliminarea
compusilor azotati. Acestea actioneaza mai bine daca sunt ajutate de
un filtru-placa ingropat in substrat.
Totusi, rolul sau cel mai important este acela ca
permite plantelor sa-si infiga radacinile, mai ales in acvariile de
apa dulce. De asemenea, el constituie un loc de depunere a icrelor
si un ascunzis pentru pesti. Un alt rol al solului ar fi cel termic,
fiind un un bun izolator pentru bazinele de beton sau cele cu fund
de tabla. S-ar putea mentiona si un rol sanitar, deoarece prin
frecarea de pietris, pestii cu paraziti se elibereaza de acestia.
Din toate aceste motive, solul trebuie sa prezinte anumite
caracteristici.
COMPOZITIA SUBSTRATULUI
|
^^ |
Substratul trebuie sa aiba o granulometrie medie, sa nu fie prea
gros, dar suficient pentru ca vegetatia sa se fixeze corect si sa
prezinte un aspect atat estetic cat si natural. Un aspect de luat in
considerare este greutatea solului: intre 1,4 - 2 kg la litru.
Trebuie sa se prevada suportul acvariului in consecinta (de ex.,
circa 30 kg sediment pentru 100 de litri, greutatea totala a
acvariului ajungand la 150 kg). In general se recomanda folosirea
nisipului si a pietrisului care se pot intretine usor. Este indicat
nisipul galbui de rau, cu o granulatie de 0,5 - 2 mm provenit din
rauri curate, nepoluate. Nisipul de mare si cel silicios prea marunt
nu sunt recomandate, deoarece opresc circulatia apei si tin frig.
Nisipul care contine calcar si alti compusi minerali ce se pot
dizolva total sau partial in apa nu se recomanda, deoarece modifica
compozitia chimica a mediului. Acesta se recunoaste picurand otet
peste o proba de nisip.
Daca se produce efervescenta, nisipul este calcaros. De
asemenea, nu se recomanda nisip cu un continut prea mare de argila,
deoarece opreste trecerea apei prin substrat, provocand
descompunerea rapida a resturilor si aparitia unui miros greu al
apei. Substratul prea bogat in substante nutritive va favoriza
dezvoltarea algelor, deoarece ofera mai multa hrana decat pot
asimila plantele. Pentru a se evita toate aceste "capcane",
prezentam mai jos sedimentele recomandate pentru acvariofilie.
Sedimente |
Utilizare |
Nisip de culoare inchisa / negru |
Se utilizeaza pentru a pune in valoare pesti de culoare deschisa |
Pietrisuri |
Pentru acvarii cu plante putine sau cu plante cu radacini
viguroase, pentru pesti mari (ex: cichlizi) |
Tuful vulcanic si alte roci vulcanice |
Se folosesc in special datorita aspectului lor deosevbit, unele
avand culoare albastruie sau rosiatica. Asigura o circulatie
foarte buna a apei in substrat |
Turba |
Se folosesc ca suport pentru depunerea icrelor la kilies, ca
substrat in ghivece cu plante. |
Un aspect important este si grosimea substratului, care trebuie
sa fie suficienta pentru inradacinarea plantelor, dar nu prea mare,
pentru ca devine inestetic. Valoarea teoretica este intre 5 - 8 cm,
adaptabila totusi dupa caz. Doar in avariul - spital nu se pune
substrat, din motive de igiena.
PREGATIREA SUBSTRATULUI
|
^^ |
Pregatirea este necesara pentru nisipul sau pietrisul luat
direct din natura. Altfel, nisip gata pregatit se poate gasi in
comert, fiind fireste o solutie mai costisitoare. Pentru inceput se
separa resturile organice sau pietrele mari, operatie care se face
folosind o sita cu ochiurile de 2 - 3 mm pentru nisip si de 4 - 5 mm
pentru pietris. Apoi trebuie indepartate substantele toxice si
factorii infectiosi. Aceasta se face prin spalare si dezinfectare.
Spalarea se efectueaza in vase de plastic sau emailate (nu de tabla
zincata), in care se pune substrat pana la 1/3, apoi se umple cu apa.
Se amesteca viguros, apoi se lasa sa se aseze. Se varsa apa murdara
pana la nivelul substratului.
Spalarea va fi completa cand apa ramane limpede dupa
agitare. Pentru distrugerea agentilor infectiosi se va fierbe cca 15
minute, timp in care se agita si se amesteca continuu. O alta metoda
este incingerea nisipului pe o tava dupa ce a fost intins si uscat,
dupa care va urma o spalare atenta, pentru indepartarea resturilor.
O alta metoda de dezinfectare ar fi folosirea unei solutii de acid
clorhidric 25%, usor incalzit, dupa care se spala in mai multe ape.
Aceasta metoda se recomanda in special pentru eliberarea sarurilor
de calciu si magneziu.
Materialul de substrat cel mai frecvent folosit este un amestec
de nisip curat cu pietris de rau spalat. Cand se foloseste nisip
nespalat, acesta se aseaza in locul unde se vor sadi plantele, peste
care se pune nisipul spalat. Substratul trebuie asezat astfel incat
sa formeze un plan inclinat spre geamul de unde se priveste, sau
spre unul dintre colturile acestui gem, zona unde se vor aduna
reziduurile. Relieful trebuie sa aiba planul de orientare spre
privitor, iar denivelarile sa fie usor de curatat. Nisipul se
aranjeaza cu mana, modeland relieful dorit, apasand usor. Pentru
planurile inclinate se poate folosi un lemn plat, pentru presarea
uniforma a nisipului. Odata executate toate aceste operatiuni,
acvariul este pregatit pentru amenajarea decorului.